31. Parohia Prigor

Biserica „Adormirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan” Prigor - ridicată în anul 1802


  • Parohie:

categ. I rural B; 225 familii cu 720 credincioşi

Ruga localităţii: Adormirea Sf. Ap. şi Ev. Ioan (26 septembrie)

Adresa bisericii: 327305 Prigor, nr. 142
Adresa casei parohiale: 327305 Prigor nr. 132


  • Preot paroh:

Pr. sachelar CĂTĂLIN PRIMEJDIE
Născut: 26 iulie 1967 - Roşiorii de Vede, jud. Teleorman
Hirotonie: anul 1991.
Paroh la Prigor din anul 1998.
Tel.: 0787725271


  • Istoric parohie:

Parohia este situată în comuna Prigor, judeţul Caraş-Severin. Prigorul e aşezat între dealuri, pe malul pârâului Prigor, la 11 km de Bozovici. Exista deja în anul 1402. Numele vine din slavă: pri = aproape de, lângă; şi gora = munte, deal. Prigorul nu a avut o altă denumire în trecut; localitatea s-a format din aşezări mici numite cătune. Locuitorii acestor cătune şi-au construit case pe o parte şi pe alta a râului Prigor, întemeind astfel satul Prigor.

Cele mai vechi urme de locuire a zonei, atestate arheologic, aparţin epocii neolitice şi au fost semnalate în Prigor, la punctul Cozacica, unde au fost găsite cioburi de vase din lut arse şi unelte de bronz. Urme ale existenţei stăpânirii romane în Almăj sunt numeroase. La Prigor s-a găsit o bucată de marmură cu inscripţie romană. Un drum de piatră, presupus roman, ale cărui urme se cunosc şi astăzi, lega localitatea Prigor cu Rudăria, astăzi Eftimie Murgu, peste dealurile Bilotac, Iloț şi ogaşul Oloca la intrarea în Rudăria, pe o lungime de 9 km.

Biserica din Prigor a fost ridicată în anul 1744, din lemn. Acum apar ordinele imperiale ca cătunele să se spargă şi populaţia să iasă în „satele de la drumul mare”. Astfel sporeşte numărul enoriaşilor la Prigor. Biserica din lemn construită pe locul unde se află astăzi casa parohială, a fost arsă de turci în războiul din 1788-1789. În locul ei a fost construită o biserică din nuiele pe acelaşi teren, ca şi în alte sate.

Lucrările pentru construirea bisericii actuale din piatră şi cărămidă au început în anul 1802 şi s-au terminat în 1805. Au participat credincioşii şi oştenii companiei în frunte cu ofiţerii lor. Ea este sfinţită cu mare fast la 14 august 1805 de către episcopul Vârşeţului şi Caransebeşului Iosif Ioanovici Șacabent. Aceste date se cunosc din inscripţia ce se află pe peretele din stânga, la intrarea în biserică: „S-a făcut această Sfântă Biserică pe vremea stăpânirii împăratului Francisc I şi s-a sfinţit de episcopul Ioan Ioanovici de Șacabent la anul 1805, la 14 august şi s-a zugrăvit prin blagoslovenia domnului episcop Petru Ioanovici Vidac şi protopop al Mehadiei Nicolae Stoica şi prin companie-comandant Ignatie Orescovici şi de economie comandant Spiridon Ianaşu, Dimitrie Bogoeviciu din Bănia şi prin preotul Ilie Cîmpianu şi Andrei Licareţ, parohialnici, diacon Teodor Cîmpianu, slujitor Iancu Matei, frate Zaharia şi epitropi Pîrvan Salariu, zugrav Ştefan Popovici din Oraviţa, s-a sfârşit în 1807 october 10”.

În perioada 1876-1917 s-au efectuat importante lucrări de renovare a bisericii. În 1878 se acoperă turnul cu plăci de aramă şi se reface zidul curţii sf. locaș cu poartă de fier. În 1880 se pune ceas nou în turn, iar în anul 1881 s-a turnat din nou clopotul cel mare. În anul 1885 s-a pus paratrăsnetul şi în 1887 s-a construit podul corului. În anul 1889 s-a dat prin licitaţie publică renovarea generală în interior şi exterior a bisericii. Se pardoseşte interiorul cu plăci de marmură. Lucrările la biserica din Prigor au fost terminate în anul 1890 şi a fost târnosită la 21 mai 1891. Acestea se ştiu din textul ce se află deasupra uşii de la intrarea bărbaţilor „S-a renovat aceasta sfântă biserică la anul 1890 şi s-a sfinţit prin Prea Sfinţia Sa D. Ep. Diecezan Nicolae Popea la 21 mai 1891, fiind preot Iosif Cîmpianu - Paroh şi Teodor Cîmpianu - capelan, epitropi: Ilie Şelariu, D. Ruja şi Mihail Marconescu, învăţător Iosif Toader, notar Ioan Topan, primar - Petru Floca. Au lucrat meseriaşii Bartolomeu Delliomini - pictor şi Ianăş Mităr - sculptor”.

În anul 1912, 19 iulie, biserica este vizitată de episcopul dr. Miron Cristea care, în trecere spre Pătaş, la sfinţirea bisericii, s-a oprit la Prigor şi a oficiat vecernia cu diaconii Pavel Magdescu şi Iosif Coriolan Buracu, fiu al satului. În 1924 parohia Prigor este cercetată de către episcopul dr. Traian Badescu. În anul 1939 biserica este vizitată de Nicolae Iorga.

În toamna anului 1944 biserica este pângărită şi devastată de ruşi. Au luat şi ce nu le folosea. Mai mult, casa parohială au transformat-o în grajd.

În 1982 au fost făcute la biserică unele reparaţii în exterior. În anul 1997 au început lucrări de reparare a turnului şi de zugrăvire exterior, până în 1999. În perioada 1999-2000 s-au refăcut zidul curţii şi gardul de fier, inclusiv uşile de la intrarea în biserică, din lemn de stejar. S-au achiziţionat jgheaburi, burlane, autoforante, tablă şi parazăpezi şi au fost montate. În anul 2014 a fost zugrăvită biserica pe exterior.

Biserica este construită în stil baroc provincial, în formă de navă cu lungimea de 17 m, lăţimea de 8 m; este construită din cărămidă pe temelie de piatră, prevăzută cu un turn de 25 m, având 2 clopote. Turnul este acoperit cu tablă din cupru, iar biserica cu ţiglă smălţuită.

Pictura murală şi cea a iconostasului au fost realizate de pictorul Ştefan Popovici în 1803 şi 1807. În anul 1889 se face un iconostas din lemn, de către sculptorul Ianăş Mităr şi se reface pictura de către pictorul Bartolomeu Delliomini. După război, prin grija preotului Ilie Ursu se fac alte reparaţii la biserică, se reface pictura interioară de către pictorul Ion Drăgilă de la Orşova. În anul 2002 pictura din interior a fost restaurată de pictorul Igor Isac.

Casa parohială a fost cumpărată în anul 1896 de preotul Iosif Cîmpianu.

Cărţi vechi: Evanghelie (Râmnic, 1784), Penticostar (Râmnic, 1785), Biblia (Blaj, 1795) etc.

Preoţii care au slujit la biserica din Prigor au fost: Dumitru Cîmpianu (1721-1777), Ilie Cîmpianu (1782-1789), Andrei Licareţ (1790-1813), Teodor Cîmpianu (1809-1866), Dimitrie Ghimboaşă (1814-1848), Ilie Cîmpianu II (1848-1876), Teodor Cîmpianu II (1876-1896), Iosif Cîmpianu (1876-1917), Iosif Cîmpianu II (1917-1934), Ioan Vlad (1934-1943), Dănilă Puia (1943-1964), Ilie Ursu (1964-1979), Dumitru Vana (1979-1998) şi Cătălin Primejdie (1998 - prezent).

Parohia deţine un cimitir unde sunt înmormântaţi și preoţii care au slujit la această parohie.

La şcoala confesională, în 1798 învăţător era Barbul Marconescu. Un cor se înfiinţează la finele sec. XIX. De amintit şi numele lui Coriolan Buracu (născut aici), preot militar, istoriograf şi animator al vieţii corale.

În fiecare an, cu ocazia sărbătorii Naşterii Domnului Iisus Hristos, în biserică se organizează o serbare la care participă toţi copiii din parohie, primind daruri. Din când în când, cu ajutorul enoriaşilor şi al oamenilor de bună-credinţă se strâng alimente şi îmbrăcăminte şi se ajută familiile sărace. Parohia are un grup de cateheză format odată cu implementarea Proiectului Patriarhiei Romane şi Organizaţiei World Vision România- Hristos împărtăşit copiilor.