22. Parohia Lăpuşnicu Mare

Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” Lăpuşnicu Mare - ridicată în anul 1773


  • Parohie:

categ. I rural B; 190 familii cu 540 credincioşi

Adresa bisericii: 327245 Lăpuşnicu Mare, str. Principală, nr. 304
Adresa casei parohiale: 327245 Lăpuşnicu Mare, str. Principală, nr. 305


  • Preot paroh:

Pr. sachelar DRAGOŞ-VICTOR VASILE
Născut: 20 octombrie 1978 - Timişoara, jud. Timiş
Hirotonie: anul 1999.
Preot la Lăpuşnicu Mare din anul 2012.
Tel.: 0255244126; 0760387242.
E-mail: parohialapusnicumare@gmail.com


  • Istoric parohie:

Situat pe partea dreaptă a râului Nera, la circa 2 km, Lăpușnicu Mare este una din localitățile pitorești ale Văii Almăjului. Vatra actuală a satului este dispusă de o parte şi de cealaltă a pârâului Lăpușnic (afluent al Nerei) care o desparte în două părți aproximativ egale.

După ultima împărțire teritorial-administrativă a țării din anul 1968, Lăpușnicu Mare se învecinează cu localitățile Steierdorf-Anina la nord, Potoc, Socolari la nord-vest, Moceriș la vest, ca și sat aparținător. La sud se învecinează cu localitățile Șopotul Vechi şi Dalboșeț iar la est cu cea mai mare localitate din Almăj, comuna Bozovici. Lungimea totală a hotarului este de 36,16 km, iar suprafața de 5.370, 50 ha.

Comuna era cunoscută sub denumirea de Lăpușnicu de sub Codru, denumire populară ce relevă la acea vreme o realitate geografică, deoarece așezarea veche a satului era la poalele codrului, zonă ce astăzi poartă numele de Valea Satului. Comuna Lăpușnicu Mare apare atestată în documentele istorice întâia dată în 1540. Mai târziu Lăpușnicu Mare va face parte din regimentul grăniceresc din Banat, între anii 1773-1872. Inițial comuna făcea parte din compania Bozovici, iar în 1838 a fost înglobată în compania Almăj - Dalboșeț. În 1773 Lăpușnicu Mare avea un număr de 125 de case, 75 de bărbați şi 39 de femei (toți apți de lucru) precum şi 4 văduve. În ceea ce privește situația animalelor, la 1774 erau 196 de vite de tracțiune, 38 de cai pentru prăsilă, 2.028 oi, capre 717.

La Lăpușnicu Mare exista o biserică de lemn încă din 1753. Biserica veche a fost construită din lemn de gorun, căptușită în interior cu scânduri de brad, vopsită cu var. Din loc în loc erau zugrăvite cruci de culoare galbenă. Pe jos era pământ bătut, iar acoperișul era din şindrilă. Biserica avea dimensiunile de 9 x 5,5 m. Iconostasul era din brad vopsit în culoare albastră. Deasupra ușilor împărătești, pe o scândură de gorun, erau pictați cei doisprezece Apostoli, iar la mijloc Mântuitorul Iisus Hristos.

Biserica actuală cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh” (monument istoric prin decret 3.140 din 1972), având dimensiunile de 19,70 x 8,70 m, s-a construit în 1780, ctitor fiind Vuc Goşa zis „Şoimu”. Biserica e în stil baroc, din piatră și cărămidă, acoperită cu tablă de cupru. Restaurarea în totalitate a bisericii a început la 10 iulie 2007, când răposatul şi vrednicul de amintire Cristian Constantin (paroh la acea vreme) primește avizul cu nr.163/CA/18.0502007, prin care se aducea la cunoștință că proiectul de restaurare a fost avizat de Comisia Națională a Monumentelor Istorice. Lucrările de renovare exterioară şi interioară, precum şi înnoirea obiectelor de cult s-au finalizat în 20 mai 2009. Programată la 31 mai 2009, slujba de târnosire avea să fie un moment de referință în istoria locală; s-a oficiat de Preasfințitul Episcop Lucian al Caransebeșului.

Casa parohială este construită în 1897 din piatră moale de calcar, acoperită cu țiglă; este compusă din 3 camere și dependinţe. În anii 2005-2006 a fost renovat în totalitate exteriorul casei. În 2013-1014 a fost renovat și modernizat interiorul casei parohiale, ocazie cu care s-a făcut și o reîmpărțire a camerelor.

Biserica a fost pictată în 1830 de Dimitrie Turcu de la care s-au păstrat până astăzi 16 icoane pictate pe zidurile laterale, deasupra stranelor. În 1878 a fost repictată de Nicolae Hașca, iar în 1934 a fost pictată bolta de Ioan Băleanu. Pictura a fost restaurată în 1972 de pictorii Gheorghe Ciobanu şi Gheorghe Trășculescu din București.

În biserică sunt icoane- prăznicare, în ulei pe tablă, pictate de Nicolae Hașca, precum și un potir de argint. Cărţi vechi: Octoih (Râmnic, 1750), Antologhion (Râmnic, 1752), Apostol (Bucureşti, 1784), Chiriacodromion (Sibiu, 1855) etc.

Șirul clericilor: Ioan (1751), Ştefan al Pârvului (1753-1757), Anghel Budu (1764-1770), Avacum Păunescu (1775), Toma din Toplet (1788), Gheorghe Damianovici sau Damian (1788-1833), Chiriac Pirtea (1835), Vichentie Pirtea (1853-1854), Gheorge Nedici sau Neda (1854-1892), Dimitrie Bogoevici (1892-1896), Tiberiu Şuta (1942), Octavian Găvan (1950), Gheorghe Ţunea (1951-1972), Ioan Brânzei (1972-1974), Iosif Ciocloda (1975-1990), Pavel Miloi (1990-2006), Cristian Ionuţ Constantin (2006-2012), Vasile Dragoș Victor (2012- prezent).

Cimitirul parohial are suprafaţa de 9.600 mp. În localitate sunt 3 cruci și una la hotarul satului.

Şcoala primară avea în frunte, în 1789, pe Gherman Frâncu. Un cor bisericesc se înfiinţează în anul 1907. În 1911 ia ființă fanfara din Lăpușnicu Mare, la inițiativa lui Ilie Bihoi Șutu, cu un grup de 15 țărani inimoși. Ca prim scop, inițiatorul și-a propus înfrumusețarea zilelor de sărbătoare, pe urmă primirea unor personalități importante.

Cu ocazia Nașterii Domnului comunitatea ortodoxă, cu sprijinul consiliului local, împarte pungi cu dulciuri tuturor copiilor din sat. La marile sărbători, când se organizează procesiuni la crucea de la intrarea în sat, participă și fanfara și corul din Lăpușnicu Mare.

În anul 2004 a fost reorganizat corul bisericesc de către învățătorul Mihăilescu Ilie și organistul Frenț Dionisie Puiu. Odată cu această reorganizare, numărul coriștilor a ajuns la 55 de persoane. Astăzi nu este Sfântă Liturghie la care să nu participe şi corul mixt al bisericii. De asemenea, fanfara din Lăpușnicu Mare, prin grija domnului învățător şi dirijor Ilie Mihăilescu ia parte la activitățile bisericești şi culturale ale parohiei. În fiecare an, în noaptea Sfintelor Paști, comunitatea ortodoxă din Lăpușnicu Mare înconjoară satul, acompaniată de cântecul fanfarei și al corului bisericesc.