07. Parohia Borlovenii Vechi

Biserica „Adormirea Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan” Borlovenii Vechi - ridicată în anul 1825


  • Parohie:

categ. II rural B; 86 familii cu 293 credincioşi

Adresa bisericii: 327307 Borlovenii Vechi nr. 141, comuna Prigor (ridicată în anul 1824)
Adresa casei parohiale: 327307 Borlovenii Vechi nr. 104, comuna Prigor


  • Preot paroh:

Pr. iconom VASILE GRECU-BAIAŞ
Născut: 07 decembrie 1971 - Oraviţa, jud. Caraş-Severin
Hirotonie: anul 1997.
Preot la Borlovenii Vechi din anul 2016.
Tel.: 0763133404
Email: grecu_gina@yahoo.com


  • Istoric parohie:

Parohia Borlovenii Vechi este situată în latura nord-estică a Văii Almăjului, în sudul județului Caraș Severin, la poalele Munților Semenic. Vecinii localității Borlovenii Vechi sunt: Borlovenii Noi la est, Prigorul la sud, Pătașul la vest și Muntele Semenic în nord.

De-a lungul istoriei, localitatea a purtat mai multe denumiri, în funcție de ortografia și pronunția limbii celor care au stăpânit aici. La 1603 numele localității apare ortografiat ca Borloveny. După 1718, imperialii habsburgi i-au spus Porloven, iar în secolul XIX a purtat denumirea maghiară de O Borloveny, adică Borlovenii Vechi, în comparație cu Borlovenii Noi, sat care se formase în 1829, după venirea din satul-matcă a mai multor familii.

Numele localității Borlovenii Vechi este menționat pentru prima dată,cum s-a anticipat,într-un document oficial din 1603, cu ocazia conscripției făcute de cancelaria regatului feudal maghiar. Descoperirile arheologice însă deja o existență umană preistorică în aceste locuri. Astfel situl arheologic de la locul denumit Leu, la aproximativ 2 km de actuala vatră a satului, a scos la iveală o așezare fortificată neolitică, plus o cetate dacică și un așezământ bisericesc ortodox medieval.

După anexarea Banatului la Imperiul habsburgic în urma războiului austro-turc din 1716-1718, ca măsură administrativă și organizatorică, este impusă mutarea unor sate din Valea Almăjului de pe vechile vetre pe actualele vetre, printre care și Borloveniul, mai precis compactarea localității pe actuala vatră [Menționăm că în urma incursiunilor istorice a populațiilor migratoare și în ultimă fază a incursiunilor otomane, locuitorii satului Borlovenii Vechi au luat calea codrilor, stabilindu-se în așezări răsfirate pe versanții Munților Semenic. Până în ziua de astăzi se mai păstrează urmele acestor așezări,atât în toponimia locală cât și în continuitatea existenței periodice și sezoniere în aceste vetre]. În urma militarizării Graniței bănățene, locuitorii Borloveniului, în frunte cu preotul lor din acea vreme, se opun acestei dispoziții a Curții de la Viena, văzând în această hotărâre o acțiune îndreptată împotriva neamului și a credinței lor străbune. Drept urmare, printr-o decizie imperială, satul urma să fie strămutat în pusta Banatului, între Timișoara și Cenad, datorită nesupunerii. Cel care a salvat localitatea de la strămutare a fost generalul von Papilla (român de neam), invocând faptul că această dispoziție contrazice legea pentru organizarea regimentului valaho-ilir.

În anul 1781 se construiește în Borloveni cazarma militară, unde erau detașați un ofițer, doi subofițeri și mai mulți militari de la Compania din Prigor.

În 1824, la Borlovenii Vechi se naște Alexandru Guran, primul român care va deține gradul militar de general.

Vechea biserică era din bârne şi acoperită cu şindrilă; s-a ridicat după 1750, căci în acel an borlovenii n-aveau locaş de cult. Piatra de temelie a bisericii parohiale, cu hramul „Adormirea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan”, a fost pusă în anul 1800. Datorită foametei din acea perioadă, ridicarea bisericii va începe abia în 1806, urmând apoi o perioadă de stagnare. Biserica a fost terminată în anul 1824 și antesfințită prin protopopul și cronicarul Nicolae Stoica de Hațeg, ca delegat al episcopului de Vârșeț. O contribuție deosebită la ridicarea edificiului sacru au avut familia nobiliară Boldea din localitate, dar și militarii detașați la cazarma din Borlovenii Vechi și subordonați locotenentului Moise Guran.

Biserica este zidită în stilul arhitectural al barocului vienez, din piatră de carieră, cu o grosime a zidurilor de 1,30 m, lungimea de 19,6 m, iar lățimea de 6 m.

Pictura bisericii a fost executată de Dimitrie Turcu în anul 1847 și recondiționată de Nicolae Hașca în 1870. În anul 2002 biserica a fost renovată; s-a repictat de V. Dragomir. În 1957, biserica a fost târnosită de către Mitropolitul Banatului, Vasile Lazarescu, iar în 2010 de către Preasfințitul Lucian Mic, Episcopul Caransebeșului.

Cele trei clopote au fost donate de către colonelul Romulus Boldea care a înzestrat biserica în 1940 cu toate cărțile necesare pentru serviciile religioase și cu obiecte bisericești. De asemenea, Familia Boldea a donat parohiei din Borloveni 10 ha de pământ.

În biserică se păstrează câteva icoane-prăznicare pe lemn, anterioare anului 1780; la fel,icoane pe lemn de dimensiuni mai mari datând din anul 1840. Cărţi vechi: Ceaslov (Bucureşti, 1767), Evanghelie (Râmnic, 1784), Triod (Bucureşti, 1784) etc.

Preoții slujitori: Traian Moți (1750-1775); Petru Stanislav Popovici (1775-1778); Constantin Giurginca (1778-1820); Iancu Pistrilă (1816-1824), Ioan Pistrilă (1820-1866); Hristofor Petrucean (1831-1849); Petru Popovici (1879-1883); Pavel Boldea (1883-1888); Vasile Popovici (1889-1890); David Popovici (1890-1897);Iosif Serafin (1897-1900); Timotei Borchescu (1900-1942); Alimpie Aldescu (1942-1976); Gheorghe Vlasie (1977-2011); Petrică Zamela (2011-2016), Vasile Grecu-Băiaș (2016 - prezent).

Parohia deține un cimitir parohial în suprafață de 1,2 ha. În cimitir se păstrează unele pietre funerare vechi, cea mai veche datând din anul 1775. Aici odihnesc: Protoprezbiterul colonel Pavel Boldea, o figură națională importantă, apropiat al Curții imperiale vieneze și militant pentru drepturile românilor, colonelul Romulus Boldea, luptător pentru unirea românilor din Ardeal și Banat cu Țara-Mamă și fost deținut în timpul regimului comunist.

La 1791 este amintit documentar învăţătorul Rîca Petrescovici (românul Petrescu). În cadrul Parohiei a existat din 1888 până în anul 1975 un cor bărbătesc pe patru voci, compus din aproximativ 40 de membri. De asemenea, a existat până în 1982 o fanfară și un grup vocal feminin, prezent în multe manifestări culturale la Televiziunea Română.

În timpul păstoririi la Borlovenii Vechi, protoprezbiterul colonel Pavel Boldea (1883-1888) a înființat o magazie cu alimente a parohiei din care ajuta familiile nevoiașe.